Înapoi la prima pagină

Mădălina Pîrvuleasa


Am tras adanc aer in piept si am inceput sa scriu… despre visul meu! Cu o usoara timiditate, cu mainile reci si cu o bataie puternica in piep, am inceput sa scriu!

Am inceput sa ma gandesc la ce viseaza altii, la ce visezi tu, cititorul meu si apoi mi-am amintit brusc, cum o fac de altfel in fiecare diminata, ca vreau sa devin invatator si sa fac parte din schimbarea in bine a natiunii. De ce invatator?  Ar fi poate intrebarea care sta nerostita si pe buzele tale…  Pentru ca iubesc sa fiu copil! Pentru ca aproape zilnic calatoresc impreuna cu micutii gradinitei la care sunt voluntar, in  taramul acesta numit “copilarie”. Iubesc sa ii vad zambind, explorand, descoperind, incercand, vorbind politicos, si chiar… plini de puf, de culori, de lipici si de intrebari curioase. Invatam impreuna despre tot ce ne inconjoara si ma regasesc de multe ori in mijlocul lor, fericita in adevaratul sens al cuvantului. Imi amintesc atunci despre cat de ingrijorata eram la auzul cuvintelor “Ce iti place sa faci?” si despre cum, parca in acelasi timp imi auzeam ecoul speriat “Ce imi place sa fac?”. Rostesc atunci un “Multumesc!” bucuros, grandios si sincer pentru toate “momentele de copilarie” petrecute alaturi de ei!