Înapoi la prima pagină

Vali-Mioara Stoichescu


Visul meu e să fiu fericită. Astăzi, mâine și întotdeauna. Să dăruiesc și să primesc iubire. Fiindcă vrem, nu vrem, tot ce ne înconjoară orbitează în jurul planetei Dragoste.

De mică am fost o visătoare, o rebelă asemenea lui Eminescu. Omul ce a crezut în povești și care încă crede că basmele pot deveni realitate. Am visat la oameni care să mă caute printre visele închise sub cheie, printre paginile cărților dezgolite de impulsuri, printre spațiile libere dintre degete, în adâncul inimilor lor. În locul acela primejdios din care puțin izbăvesc să iasă. Unde albul nu e alb, iar negrul nu e negru. Printre toate sclipirile din ochi, printre toate zâmbetele care atrag atenția.

Visez la o lume desenată, colorată, pictată,unde răutatea nu mă poate atinge, unde nu se simte durerea, unde iubirea se îmbrățișează cu viața și cu sinceritatea, unde zâmbetele nu sunt false, iar bucuria e molipsitoare. 

Visez la o viață surprinzătoare. Dinamică. Plină de peripeții. Demnă de povestit și de luat aminte. La o viață de poveste.  

Mă visez doctoriță, reîmbujorând obrajii celor pe care îi tratez. Visez să rămân în țară, pentru că mă număr printre cei care își pun încă o speranță în viitorul ei. Nu vreau să tratez doar trupurile pacienților mei, vreau să le fiu și aproape de suflete. Visul acesta poate deveni realitate, pentru că ține de mine, de voi, de toți cei care iau lucrurile în serios. 

A te ocupa de sănătatea neamului tău când alții atentează la ea este pentru mine un act de curaj. Dați-mi voie să îmi trăiesc visul !